MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

By step on October 16, 2020

Axa prioritară 4: Incluziunea socială și combaterea sărăciei

Obiectiv specific: 4.16 Consolidarea capacității întreprinderilor de economie sociala de a funcționa într-o manieră auto-sustenabilă

Titlu proiect: “IES- Inovare in Economia Sociala”

Cod SMIS proiect: 127700

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Se poate afirma că toate problemele legate de procesul conducerii oricărei activităţi, de natură economică, socială sau politică, au ca element comun factorul uman. Indiferent de natura activităţii, factorul uman are un rol primordial, nivelul de eficienţă fiind condiţionat de posibilităţile şi interesele acestuia.

Individul, prin structura sa, prin sentimente, mentalitate şi conştiinţa de sine, se constituie într-o entitate biologică ce reprezintă variabila de bază într-un sistem, putând favoriza sau inhiba acţiunile, procesele sau activităţile; este singura resursă care, dacă nu este tratată și motivată corespunzător, se va îndrepta în mod activ și conștient împotriva intereselor organizației.

Totodată, prin natura sa de fiinţă sociabilă, omul trăieşte şi acţionează în colectivitate, simţindu-se mai ataşat de anumite grupuri care, la rândul lor, interacţionează cu alte grupuri, depinzând de unele şi exercitându-şi influenţele asupra altora.

În plus, resursa umană este singura resursă care nu respectă un principiu fundamental al fizicii – în timp, randamentul său trebuie să fie supraunitar. Resursa umană, în timp, prin acumulare de cunoștințe și experiență, nu numai că nu se uzează, dar trebuie să devină mai performantă!

Prin urmare, iniţierea şi desfăşurarea cu succes a activităţilor organizaţiilor depinde în mod hotărâtor de gradul în care este înţeles, motivat şi coordonat factorul uman.

Managementul Resurselor Umane constituie complexul de activităţi orientat către utilizarea eficientă a capitalului uman, în scopul realizării obiectivelor organizaţiei, simultan cu asigurarea condiţiilor ce garantează satisfacerea nevoilor angajaţilor şi, implicit, motivarea acestora pentru a fi loiali organizaţiei din care fac parte.

In acelaşi timp, M.R.U. reprezintă şi o abordare strategică a posibilităţilor de atragere, formare, dezvoltare, conducere, utilizare şi motivare a principalei resurse prin intermediul căreia organizaţia îşi poate asigura atingerea cu succes a scopurilor pe care şi le-a propus

Principiile esenţiale ale M.R.U. sunt următoarele:

1. aprecierea factorului uman ca o resursă vitală pentru organizaţie;
2. corelarea – într-o manieră integrată – a politicilor de Resurse umane şi de organizaţie,   ca o condiţie esenţială pentru asigurarea succesului activităţii;
3. concentrarea şi direcţionarea capacităţilor şi eforturilor individuale într-un efort colectiv, în vederea realizării obiectivelor organizaţiei;
4. dezvoltarea unei culturi de organizaţie adecvate, în vederea obţinerii de efecte sinergetice prin interacţiunea persoanelor din cadrul acesteia.

Ca obiective fundamentale ale M.R.U. se desprind:

1. integrarea strategică a M.R.U. în contextul planificării strategice de ansamblu a organizaţiei, în concordanţă cu politica acesteia şi cultura de organizaţie;
2. sporirea flexibilităţii organizaţiei prin elaborarea unei structuri organizatorice articulate, receptivă la schimbări;
3. stimularea loialităţii angajaţilor faţă de organizaţie şi de obiectivele acesteia, prin motivarea adecvată a personalului;
4. garantarea calităţii întregii activităţi a organizaţiei prin implementarea conceptelor de “Management al Calităţii Totale” (T.Q.M.).

Realizarea tuturor acestor obiective impune, cu prioritate, manifestarea următoarelor preocupări ce revin M.R.U.:

1. atragerea, selectarea, formarea, dezvoltarea şi motivarea personalului necesar organizaţiei;
2. crearea condiţiilor necesare utilizării la parametri maximi a pregătirii profesionale, experienţei, abilităţilor, talentelor şi iniţiativelor fiecărui angajat;

1. identificarea şi definirea cerinţelor individuale ale angajaţilor, în scopul creării condiţiilor de afirmare personală şi profesională a acestora;
2. asigurarea unei atmosfere de conlucrare, favorabilă dezvoltării relaţiilor interpersonale şi interprofesionale;
3. dezvoltarea unei culturi de întreprindere care, prin elaborarea de norme, valori, criterii de apreciere, stiluri, metode şi tehnici de conducerea, să stimuleze loialitatea angajaţilor şi disponibilitatea acestora pentru performanţă, calitate şi competiţie;
4. promovarea şi onorarea responsabilităţilor de natură socială şi legală ce revin organizaţiei, prin care să garanteze angajaţilor şanse egale de afirmare şi condiţii de muncă cu grad înalt de siguranţă.

Sintetizând, putem desprinde următoarele domenii de aplicabilitate ale M.R.U.:

1. activităţi de asigurare a resursei umane şi anticiparea necesarului de personal în perspectivă;
2. activităţi de structurare organizaţională, care vizează în special:

• proiectarea structurilor organizatorice;
• elaborarea fişelor de post;
• evaluarea posturilor;
• stabilirea parametrilor de performanţă a muncii.

1. activităţi de dezvoltare calitativă a resurselor umane;
2. activităţi de recompensare a angajaţilor prin salarizare, motivare materială şi morală;
3. activităţi de stimulare a relaţiilor interpersonale şi de cooperare profesională intergrupuri prin atragerea şi încurajarea participării angajaţilor la procesele informaţionale şi decizionale;
4. activităţi de pregătire specială psiho-profesională a personalului, în vederea implementării schimbărilor;
5. activităţi de asistenţă socială privind securitatea muncii şi protecţia socială.

 

Comments