ASPECTE PRIVIND INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI, DIN PERSPECTIVA ECONOMIEI SOCIALE
La nivel naţional, prioritatea specialiştilor care activează în domeniul social constă în îmbunătăţirea calităţii vieţii şi respectarea drepturilor persoanelor aparţinând unor grupuri vulnerabile. În acest sens, se poate observa preocuparea actorilor sociali pentru integrarea socială şi profesională a persoanelor cu dizabilităţi.
Asigurarea accesului acestora pe piaţa muncii şi adaptarea locurilor de muncă la nevoile lor, constituie obiective ale instituţiilor publice de asistenţă socială şi organizaţiilor neguvernamentale care se adresează acestei categorii de beneficiari. Legislaţia naţională prevede facilităţi pentru angajatorii care angajează persoane cu dizabilităţi şi respectiv sancţiuni financiare pentru cei care refuză să angajeze persoane cu dizabilităţi.
Cuvinte cheie: economie socială, unitate protejată, integrare, persoane cu dizabilităţi, angajare
Economia socială este privită ca un sector non-profit, denumit generic „al treilea sector”, situat între sectorul public şi cel privat, fiind considerată o zonă intermediară între stat şi piaţă. Economia socială este văzută ca un mediator care preia sarcinile sectorului public, ce nu pot fi delegate celui privat, în ceea ce priveşte distribuţia echitabilă şi corectă a resurselor şi beneficiilor, prin oferirea unor servicii universale.
Alte abordări compară noţiunea de economie socială cu cea de „antreprenoriat social”, încadrând-o la intersecţia dintre sectorul public, privat şi social (terţiar). Antreprenoriatul social este prezentat ca o modalitate de abordare a problemele sociale prin identificarea de noi oportunităţi şi soluţii inovatoare, fiind focalizat mai degrabă pe crearea de valoare socială decât financiară.
Reprezintă, altfel spus, o iniţiativă de transformare a problemelor sociale în oportunităţi de afaceri, urmărind obţinerea de rezultate sociale şi nu generarea de profit. Dintre caracteristicile antreprenoriatului social reţinem sintetic: activitatea antreprenorială este ghidată explicit de o misiune socială, măsura succesului nu se realizează sub forma mărimii profitului, ci sub forma valorii sociale create.
Conceptul de economie socială este strâns legat de protecţia socială pentru persoanele sau populaţiile marginalizate şi se bazează pe ideea garantării de beneficii membrilor unor comunităţi de favorizate, prin dezvoltarea acestora. Dintre categoriile de persoane cărora entităţile de economie socială se adresează amintim: persoane fără loc de muncă, persoane cu dizabilităţi, foşti deţinuţi, minorităţile etnice, familiile monoparentale, copii şi tineri in situaţii dificile, consumatorii de droguri, persoanele refugiate etc. Se poate observa astfel, că valoarea economiei sociale este reflectată în domenii ce ţin de asigurarea bunăstării unor categorii vulnerabile ale populaţiei prin dezvoltarea coeziunii sociale şi a participării la viaţa activă a societăţii. Economia socială contribuie în mod direct la ocuparea forței de muncă prin angajarea în propriile organizații: asociații, cooperative, fundații și respectiv întreprinderi de inserţie socială (a se vedea Legea 219/2015 privind economia socială).
Economia socială s-a dezvoltat ca o modalitate de depăşire a unor probleme sociale precum lipsa locurilor de muncă. Aceasta are un puternic efect pozitiv asupra creşterii coeziunii sociale şi a ocupării forţei de muncă, oferind „noi oportunităţi de angajare în circuitul economic a unor segmente sociale excluse de o economie bazată pe o competiţie fără suflet”.
Persoanele cu dizabilităţi reprezintă una dintre categoriile asupra căreia este orientat conceptul de economie socială. Acestea se confruntă des cu diferite bariere fizice, sociale sau culturale, care le limitează sau chiar le împiedică accesul la servicii sociale şi alte activităţi. Multe dintre problemele de integrare profesională a persoanelor cu dizabilităţi sunt legate de: lipsa unor servicii de integrare în educaţia preşcolară, comunicarea inadecvată dintre părinţi şi profesori, o funcţionare nepotrivită a sistemului şcolar şi de orientare profesională, oportunităţi limitate privind alegerea carierei, numărul mic de ateliere protejate şi a altor forme de integrare profesională a acestora, reticenţa unor angajatori în a oferi locuri de muncă acestei categorii, din cauza mentalităţii că persoanele cu nevoi speciale nu se potrivesc cerinţelor lor.
De asemenea, odată ajunşi la un loc de muncă, aceste persoane se pot confrunta cu inaccesibilitatea spaţiului de lucru, neadaptarea programului de lucru, atitudini negative din partea celorlalţi. Economia socială reprezintă o alternativă viabilă pentru diminuarea sau combaterea problemelor enumerate mai sus.
Barierele şi limitele de ordin fizic, economic, social cu care persoanele cu dizabilităţi se confruntă în obţinerea şi păstrarea unui loc de muncă, pot fi eliminate prin intermediul derulării unor programe de economie socială, care să urmărească incluziune pe piaţa muncii şi monitorizarea evoluţiei profesionale a persoanelor cu dizabilităţi.
Unele dintre entităţile de economie socială care asigură încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi sunt unităţile protejate. Literatura de specialitate încadrează unităţile protejate în categoria întreprinderilor sociale de ocupare, care oferă beneficiarilor locuri de muncă temporare sau permanente şi diverse programe de calificare în muncă, urmărind integrarea socio-profesională şi abilitarea pentru o viaţă independentă a persoanelor cu dizabilităţi. Activitatea acestor instituţii constă în vânzarea spre publicul larg a produselor şi serviciilor create în interiorul lor.
Definită în Legea nr. 448/2006 privind Protecţia şi Promovarea Persoanelor cu Handicap, unitatea protejată reprezintă operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune proprie, în cadrul căruia
- sunt angajate minimum 3 persoane cu dizabilități;
- persoanele cu dizabilități angajate reprezintă cel puțin 30% din numărul total al angajaților;
- timpul de lucru cumulat al persoanelor cu dizabilități angajate reprezintă cel puțin 50% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaților.
Principalele activităţi desfăşurate în cadrul unităţilor protejate sunt în domeniul producţiei de articole de îmbrăcăminte, fabricarea produselor de papetărie, confecţionarea măturilor şi periilor, realizarea de produse manufacturiere, servicii de curăţenie în birouri şi domiciliu, servicii de dezinsecţie, deratizare, dezinfecţie, servicii de panificaţie, servicii de tipărire (cărţi de vizită, afişe, pliante, broşuri), activităţi referitoare la sănătatea mentală, servicii recreative şi distractive.
Be the first to comment.