Biodiversitatea, exploatarea terenurilor si silvicultura- partea 4–
Axa prioritară 4: Incluziunea socială și combaterea sărăciei
Obiectiv specific: 4.16 Consolidarea capacității întreprinderilor de economie sociala de a funcționa într-o manieră auto-sustenabilă
Titlu proiect: “IES- Inovare in Economia Sociala”
Cod SMIS proiect: 127700
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Biodiversitatea, exploatarea terenurilor si silvicultura
- partea 4–
Conferința ONU privind mediul și dezvoltarea din 1992 a reprezentat un pas important în vederea conservării biodiversității și protejării naturii, grație adoptării Convenției privind diversitatea biologică. În 2011, UE s-a angajat să stopeze pierderea biodiversității și degradarea serviciilor ecosistemice în UE până în 2020. Alte obiective prevăzute de Directiva privind habitatele sau în Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES) urmează să fie îndeplinite.
Planuri de actiune privind biodiversitatea
În mai 2006, Comisia a adoptat o Comunicare intitulată „Stoparea pierderii biodiversității până în 2010 și ulterior: susținerea serviciilor ecosistemice pentru bunăstarea oamenilor”, care a inclus un plan de acțiune al UE pentru obținerea protecției necesare a biodiversității. Întrucât era puțin probabil ca UE să-și îndeplinească obiectivele de oprire a declinului biodiversității, în iunie 2011 Comisia a adoptat o nouă strategie, în vederea „stopării pierderii biodiversității și a deteriorării serviciilor ecosistemice în UE până în 2020 și a refacerii acestora […], sporind totodată contribuția UE la combaterea pierderii biodiversității la nivel mondial”. În decembrie 2011, Consiliul a aprobat Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2020, care cuprinde șase obiective:
- punerea în aplicare pe deplin a legislației UE în domeniul naturii pentru a proteja biodiversitatea;
- protecția sporită a ecosistemelor și intensificarea utilizării infrastructurilor ecologice;
- agricultură și silvicultură mai durabile;
- gestionarea mai eficientă a stocurilor de pește;
- controale mai stricte ale speciilor alogene invazive;
- sporirea contribuției UE la combaterea pierderii biodiversității globale.
Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică
Directiva privind habitatele (Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, modificată prin Directiva 97/62/CE) a instituit rețeaua europeană, „Natura 2000”. Rețeaua cuprinde „situri de importanță comunitară”/„arii speciale de conservare”, desemnate de către statele membre, și „arii de protecție specială”, clasificate în conformitate cu Directiva 79/409/CE privind conservarea păsărilor sălbatice. Rețeaua Natura 2000 acoperă o suprafață de peste 850 000 km2, fiind cea mai mare rețea coerentă de arii protejate din lume.
Speciile alogene invazive (SAI)
Unul dintre cele șase obiective ale Strategiei UE privind biodiversitatea până în 2020 este înăsprirea controalelor legate de speciile alogene invazive. Speciile alogene invazive cauzează în UE daune de ordinul a miliarde de euro anual, nu doar ecosistemelor, ci și recoltelor și zootehniei, dereglând ecologia locală și afectând sănătatea umană. O caracteristică esențială a Regulamentului nr. 1143/2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii SAI este o listă a SAI de interes pentru Uniune.
Accesul și distribuirea beneficiilor
În urma adoptării Protocolului de la Nagoya referitor la acces și distribuirea beneficiilor, Comisia a prezentat, în octombrie 2012, o propunere care are ca scop stabilirea cerințelor obligatorii privind accesul la resursele genetice în țara de origine și garantarea distribuirii corecte și echitabile a beneficiilor. Un acord între Parlament și Consiliu a condus la adoptarea Regulamentului 511/2014. Conform acestui regulament, resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate acestor resurse pot fi transferate și utilizate numai în conformitate cu termenii conveniți reciproc între utilizatori (întreprinderi, colecționari privați și instituții) și autoritățile din țara de origine.
Exploatarea și comerțul cu specii de faună și floră sălbatică
Convenția CITES reglementează comerțul internațional, mai precis (re)exportul și importul de animale vii și moarte, de plante, precum și de părți și produse derivate din acestea, în baza unui sistem de permise și certificate. Regulamentul de bază (CE) nr. 338/97 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea transpune în dreptul UE obiectivele, principiile și dispozițiile Convenției CITES.
Biodiversitatea legată de bunăstarea animalelor
Directiva 1999/22/CE stabilește standarde minime pentru adăpostirea și îngrijirea animalelor din grădinile zoologice și consolidează rolul grădinilor zoologice în conservarea biodiversității, păstrând, în același timp, rolul pentru educație și cercetare. Comisia a lansat Planul de acțiune cu privire la protecția și bunăstarea animalelor în perioada 2006-2010 (COM(2006)0013), care sprijină principiului înlocuirii, reducerii și îmbunătățirii folosirii animalelor pentru cercetare. Directiva 2010/63/UE privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (de abrogare a Directivei 86/609/CEE) are la bază acest principiu și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013. În plus, Regulamentul 1007/2009 urmărește să garanteze că produsele derivate din foci nu se mai comercializează pe piața UE.
Biodiversitatea marină
Biodiversitatea marină se înscrie în domeniul de aplicare al Planurilor de acțiune pentru biodiversitatea în domeniul conservării resurselor naturale și al pescuitului. Revizuirea Strategiei UE privind biodiversitatea evidențiază importanța „stării ecologice bune” a mărilor și a zonelor de coastă pentru sprijinirea biodiversității. În plus, Directiva privind strategia pentru mediul marin (2008/56), referitoare la protecția și conservarea mediului marin, a intrat în vigoare în iulie 2008.
Pădurile
Regulamentele (CEE) nr. 3528/86 și nr. 2158/92 privind protecția pădurilor din UE împotriva poluării și, respectiv, împotriva incendiilor, care au expirat în 2002, au fost integrate în Regulamentul (CE) nr. 2152/2003 privind supravegherea pădurilor. Regulamentul (CEE) nr. 1615/89 al Consiliului a instituit Sistemul european de informare și comunicare în domeniul forestier (EFICS), punând bazele unui sistem de informare în domeniul forestier. În iunie 2013, a fost adoptată o comunicare a Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier” (COM(2013)0659). Regulamentul UE privind lemnul (995/2010) stabilește obligațiile operatorilor care introduc lemn și produse din lemn pe piața UE.
Exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura
Până în 2020, statele membre s-au angajat, în temeiul Protocolului de la Kyoto, să garanteze că emisiile de gaze cu efect de seră provenite din exploatarea terenurilor sunt compensate de o absorbție echivalentă de CO2, posibilă prin acțiuni suplimentare în acest sector. Regulamentul nr. 2018/841, care a fost adoptat în mai 2018 și a intrat în vigoare la 9 iulie 2018, privind includerea emisiilor și absorbțiilor de GES din sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii în cadrul privind clima și energia pentru 2030, pune în aplicare acordul la care au ajuns liderii UE în octombrie 2014, conform căruia toate sectoarele ar trebui să contribuie la obiectivul UE de reducere a emisiilor până în 2030.
Be the first to comment.