 Multitudinea surselor de finanţare. Dacă la o societate comercială pură finanţarea se asigură exclusiv prin comercializarea bunurilor şi serviciilor produse, la o structură de economie socială finanţarea este, de regulă, asigurată printr-o multitudine de canale ce includ: comercializarea de bunuri şi servicii, donaţii în bani, donaţii de bunuri şi munca, programe de finanţare, colecte publice, evenimente caritabile de strângere de fonduri etc.

Toate aceste trei aspecte fac ca managementul unei structuri de economie socială să fie extrem de difícil de împlinit într-o manieră satisfăcătoare. În condiţiile în care, la dimensiuni asemănătoare, complexitatea unei structuri de economie socială este cu mult mai mare decât aceea a unei organizaţii economice pure sau a unei organizaţii de stat se impune o rafinare şi o dezvoltare superioară a practicilor de management. Ca urmare a acestei complexităţi organizaţionale şi manageriale se poate afirma că:

 Există o mare varietate de practici manageriale care răspund situaţiilor specifice ce caracterizează structurile de economie socială. Astfel, practicile manageriale optime variază de la o organizaţie la alta, funcţie de scopul social urmărit, formă de organizare (asociaţii, fundaţii, cooperative, ateliere protejate, etc), ponderea diferitelor categorii de personal (ponderea voluntarilor, a personalului contractual şi a personalului cu nevoi speciale), natura nevoilor speciale pe care le are personalul propriu (persoane cu deficienţe locomotorii sau alte tipuri de deficienţe), natura activităţii comerciale derulată, etc.

 Bunele practici sunt dificil de transferat de la o organizaţie la alta, în condiţiile unei atât de mari varietăţi de structuri de economie socială. Astfel, bunele practici conturate într-o organizaţie ce lucrează cu persoane cu dizabilităţi sunt greu sau deloc transferabile într-o organizaţie ce lucrează cu personal de etnie rromă. Ambele sunt grupuri vulnerabile, însă cu nevoi şi moduri de relaţionare extrem de diferite.

 Găsirea unei maniere eficiente de gestionare a unei structuri de economie sociale este rezultatul unui proces de căutare mai amplu şi afirmare a propriei specificităţi organizaţionale. Aceste metode de management şi marketing vor fi adaptate atât structurii proprii de personal cât şi segmentelor de clienţi pe care le vizează organizaţia.

Dificultati şi provocari în formarea şi gestionarea unei structuri de economie sociala

 Alegerea unei idei viabile de afacere socială

În cazul unei afaceri sociale procesul decizional este mai dificil decât în cazul unei afaceri pur economice şi asta pentru că alături de obiectivele de profitabilitate economică se află obiectivele sociale. De de cele mai multe ori, profitul social primează în fata profitului economic.

 Alegerea unei structuri adecvate de economie socială

Posibile dificultati:

Slabă cunoaştere şi înţelegere a conceptului de economie socială la nivelul comunitatii.

 Slabă cunoaştere a tipologiei de SES şi a caracteristicilor specifice acestora. Acest lucru poate duce la un număr mare de întrebări şi scepticism din partea membrilor comunităţilor locale sau chiar din partea unor antreprenori locali.

 Scepticism şi neîncredere a persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile în propunerea de a deveni membru fondator în structuri colective de economie socială.

 Poziţionarea pe o nişă de piaţă viabilă

Pentru orice tip de activitate economică, indiferent dacă urmăreşte scopuri sociale sau nu, găsirea unei nişe de piaţă pentru comercializarea propriilor bunuri sau servicii este esenţială.

 Promovare sublinierea prin campaniile de promovare a caracterului social al activităţii economice şi a plus valorii pe care o obţin cumpărătorii prin achiziţionarea de bunuri şi servicii de la un SES. Valoarea adăugată la utilitatea directă a bunului şi serviciului pentru consumator este contribuţia la ameliorarea unei probleme sociale. Înţelegerea faptului că existenţa unei cauze sociale asociată unui produs poate spori substanţial vânzările a dus la asocierea organizaţiilor pur economice cu anumite cauze sociale. Situaţiile de acest fel sunt numeroase, inclusiv în România şi includ firme celebre precum Pampers, apă minerală Bucovina, Coca Cola etc. Structurile de economie socială pot exploata superior această asociere cu cauzele sociale pe care le reprezintă, pentru a creşte şansele de comercializare.

 Preţ. Structurile de economie socială au o paletă mai largă de politici de preţ care permit comercializarea propriilor produse szau servicii în maniere diverse. Se vorbeşte astfel despre politici de preţ voluntar (voluntary priceing) în care nu se cere un preţ fix, dar se solicită concumatorilor să facă o donaţie care, de cele mai multe ori, depăşeşte valoarea bunului sau serviciului, dar şi despre preţ majorat, prin includerea faţă de costul de producţie a unui cost de implicare în rezolvarea unei probleme sociale.