Egalitatea între cetățeni este garantată în primul rând de art. 4 alin. (2) din Constituția României: „România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială”, precum și de art. 16 alin. (1) din Constituția României, care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. art. 29/Constituție, paragr.1-2).
Cadrul legal al discriminării în context național este completat de Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care garantează respectarea demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor și libera dezvoltare a personalității umane ca valori supreme. O.G. nr. 137/2000 sancționează orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.
In continuare, Codul Muncii (Legea nr. 53/2003) contine mai multe dispozitii cu privire la reglementarea discriminarii la locul de munca. Acesta mentioneaza, in articolul nr. 5, ca in cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. Ulterior, alin. 2 al articolului nr. 5 al aceleiasi legi precizeaza ca orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, discriminare prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată, este interzisă. In 2020, Codul Muncii a fost actualizat si modificat prin Legea nr. 151/2020 si au fost aduse cateva prevederi noi, referitoare la egalitatea de sanse la locul de munca. Astfel, angajatorii care nu respecta dispozitiile privind discriminarea la locul de munca pot primi amenzi cuprinse intre 1.000 si 20.000 de lei. Legea nr. 151/2020 introduce notiunile de „discriminare directa” si „discriminare indirecta”. De asemenea prin aceasta modificare se aduc, pentru prima oara in Codul Muncii, notiuni precum discriminarea prin asociere, hartuirea si victimizarea. Inclusiv dispunerea, scrisa sau verbala, unei persoane sa utilizeze o forma de discriminare impotriva unei persoane sau unui grup este considerata tot discriminare, mai spun noile prevederi introduse in Codul Muncii. În domeniul nediscriminării, reprezintă documente legislative de referință și: Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, republicată; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii; Noul Cod Penal, adoptat prin Legea nr. 286 din 17 iulie 2009. Cel mai recent act legislativ, Legea nr. 167/2020 pentru modificarea si completarea Ordonantei de Guvern nr. 137/2000, privitor la prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, a fost publicat in august 2020. Noile prevederi introduse vizeaza hartuirea morala la locul de munca. Potrivit legii, orice comportament de acest fel se sanctioneaza disciplinar, contraventional sau penal, indiferent daca angajatii sunt comparabili din punct de vedere ierarhic sau comportamentul este realizat de un salariat asupra unui alt salariat care este superiorul/inferiorul sau ierarhic. De asemenea, legea defineste hartuirea morala la locul de munca drept orice comportament care, prin caracterul sau sistematic, afecteaza demnitatea, integritatea fizica sau mentala a unui angajat sau grup de angajati, pune in pericol munca lor si duce la degradarea climatului de lucru. Mai mult, angajatorul are obligatia de a lua masuri pentru a combate hartuirea morala la locul de munca si trebuie sa sanctioneze disciplinar angajatul/angajatii vinovati. Pasivitatea angajatorului poate fi sanctionata prin amenda contraventionala. |
Be the first to comment.