Costul îndeplinirii obiectivelor nu diferă substanțial de prețul care trebuie plătit de statele membre UE pentru a înlocui sistemul energetic îmbătrânit. Principalul efect financiar al decarbonizării va fi trecerea de la cheltuieli pentru surse de combustibil către tehnologii cu emisii reduse de carbon.

Obiectivele pentru anul 2030:

·   reducere cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră față de nivelurile din 1990;

·   cotă de cel puțin 27% din consumul din energie regenerabilă;

·   o economie de energie de cel puțin 27% în comparație cu scenariul de tip “business-as-usual”.

Principalele politici în perspectiva anului 2030 propuse de Comisia Europeană pentru a atinge obiectivele Strategiei vizează:

·   Adoptarea unei scheme îmbunătățite a UE privind comercializarea emisiilor (ETS);

·   Noi indicatori pentru evaluarea competitivității și securității sistemului energetic, cum ar fi diferențele de preț cu principalii parteneri comerciali, diversificarea aprovizionării și capacitatea de interconectare între țările UE;

·   Primele idei pentru un nou sistem de guvernare bazat pe planuri naționale pentru o energie competitivă, sigură și durabilă. Aceste planuri vor urma o abordare comună a UE. Acestea vor asigura o mai mare siguranță a investitorilor, o mai mare transparență, o coerență sporită a politicilor și o mai bună coordonare în întreaga UE.

Creșterea verde este atât o provocare, cât și o oportunitate pentru piața muncii și pentru competențe care, la rândul lor, constituie factori-cheie ai creșterii verzi. Tranziția va antrena transformări fundamentale în întreaga economie și într-o gamă largă de sectoare: se vor crea mai multe locuri de muncă, unele profesii vor fi înlocuite, iar altele redefinite. În acest context, o mai bună direcționare și o coordonare îmbunătățită a măsurilor și a instrumentelor privind piața muncii sunt esențiale pentru crearea condițiilor necesare pentru a sprijini locurile de muncă verzi, pentru a acoperi lacunele în materie de competențe și deficitele de forță de muncă și pentru a anticipa nevoile în schimbare în ceea ce privește capitalul uman.

Pachetul privind ocuparea forței de muncă din 2012 al Comisiei a propus un cadru general pentru o redresare generatoare de locuri de muncă, care pune accent pe necesitatea de a dezvolta în continuare instrumente pentru piața muncii și de a identifica nevoile în materie de competențe în vederea sprijinirii tranziției către o economie verde și în scopul de a avansa către atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. De asemenea, Analizele Anuale ale Creșterii din 2013 și 2014au subliniat potențialul de creare de locuri de muncă al economiei verzi și necesitatea de a dezvolta cadre strategice în care politicile privind piața muncii și politicile în materie de competențe joacă un rol activ în sprijinirea creării de locuri de muncă. Cu toate acestea, numai într-un număr mic de state membre există cadre de politică integrate care să conecteze creșterea verde cu ocuparea forței de muncă; în general, abordarea rămâne disociată și fragmentată.

În plus, așa cum se precizează în al șaptelea program de acțiune pentru mediu, realizarea întregului potențial de creștere al economiei verzi și de creare de locuri de muncă verzi depinde de îmbunătățirea integrării aspectelor de mediu și de coerența politicilor, astfel încât să fie definite și aplicate politici sectoriale la nivelul Uniunii și al statelor membre.