Avantejele competitive ale intreprinderii sociale
Structura şi modelul de afaceri pe care întreprinderea îl alege va genera şi unele avantaje competitive:
Întreprinderile constituite de beneficiari – consumatori sau producători, au un număr de avantaje direcționate în primul rând, evident către membrii lor, în general cerând preţuri mai mici pentru membri decât competitorii lor comerciali.
Modul în care întreprinderile îşi proiectează activitatea economică are în vedere atingerea unui excedent necesar supraviețuirii întreprinderii şi nu vizează profitul pentru acţionari, ceea ce determină o politică de preţuri corectă în relaţiile cu membrii.
- Beneficiile colaterale pe care membrii le au duc la o motivare superioarǎ a personalului păstrând costurile în limite rezonabile.
- Cooperativele de aprovizionare pot obţine preţuri mai mici decât cumpărătorii individuali pentru că realizează unele economii de scarǎ.
- În general, cooperativele şi alte organizaţii similare, cum ar fi uniunile de credit şi societăţile mutuale, reduc costurile de tranzacţionare – adică acele costuri pe care clienţii lor le au pentru a se informa despre un bun sau serviciu, a-l achiziţiona, a controla calitatea acestuia – datorită relaţiilor de încredere care se construiesc în interior.
- Personalul, clienţii şi beneficiarii sunt direct implicaţi în managementul întreprinderii, fapt ce duce la o mai mare calitate a serviciilor – în sensul cǎ sunt mai apropiate de nevoile şi aşteptările beneficiarilor, comparativ cu cele furnizate de întreprinderile comerciale;
- Relaţiile lor strânse cu comunitatea în care operează determină o mai bună înţelegere a nevoilor acestora, posibilitatea de a declanşa inovaţii în servicii centrate în jurul nevoii beneficiarului, şi o mai bună utilizare a resurselor locale.
- Aceste întreprinderi reduc şi nesiguranţa consumatorilor la achiziţia unui bun sau serviciu de la un furnizor necunoscut prin exercitarea controlului direct ca membri. Există chiar unele întreprinderi sociale care oferă vari- ante de schimb în natură, achiziţiei clasice în regim comercial – cum ar fi băncile de timp, sau pieţele de bunuri unde se tranzacţionează în natură între producători.
Fondatorii, cei care constituie întreprinderea, îi determină scopurile, modul de organizare şi conducere, modalitatea de constituire a patrimoniului social necesar atât înfiinţării cât şi operării.
În faza incipientǎ, trebuie sǎ vǎ decideți şi ce formǎ legalǎ va avea întreprin- derea dvs. Există în acest sens câteva opțiuni, fiecare având avantaje şi deza- vantaje ce trebuie atent cântărite. Alegerea formei juridice se face ținând seama de:
- modelul de afacere pe care doriți sǎ-l dezvoltați, natura activității ce urmează a fi organizatǎ, mărimea acesteia şi posibilitățile de dezvoltare;
- numărul viitorilor parteneri de afaceri, gradul de implicare şi de răspundere asumat de fiecare dintre ei;
- capitalul social disponibil în comparație cu cel necesar; ponderea participării fiecărui partener la constituirea capitalului social;
- calitatea membrilor: consumatori, producători, lucrători, suporteri ai unei cauze etc.;
- caracteristicile specifice fiecărei forme juridice prevăzute de legislația în vigoare.
Be the first to comment.