Politici publice de mediu. Schimbarile climatice – partea 1 -

By step on March 17, 2020

Politica de mediu europeană se bazează pe principiile precauției, prevenirii, corectării poluării la sursă și „poluatorul plătește”. Programele multianuale de acțiune pentru mediu stabilesc cadrul pentru viitoarele acțiuni în toate domeniile politicii de mediu. Acestea sunt integrate în strategiile orizontale și sunt luate în considerare în cadrul negocierilor internaționale în materie de mediu. Nu în ultimul rând, punerea în aplicare este fundamentală.

• Principiul precauției este un instrument de gestionare a riscurilor care poate fi invocat în cazul în care există o incertitudine științifică cu privire la un posibil risc la adresa sănătății umane sau a mediului, provenit dintr-o anumită acțiune sau politică. De exemplu, în cazul în care apar incertitudini cu privire la posibilele efecte periculoase ale unui produs și în cazul în care ele persistă în urma unei evaluări științifice obiective, pot fi furnizate instrucțiuni de interzicere a distribuției produsului sau de eliminare a sa de pe piață. Astfel de măsuri trebuie să fie nediscriminatorii și proporționale și trebuie revizuite imediat ce există informații științifice suplimentare.

• Principiul „poluatorul plătește” este pus în aplicare prin intermediul Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător, ce vizează prevenirea sau remedierea daunelor aduse mediului (speciilor sau habitatelor naturale protejate, apei și solului). Operatorii care desfășoară anumite activități profesionale, precum transportul de substanțe periculoase sau activități care presupun evacuări în apă, trebuie să ia măsuri preventive în cazul unei amenințări iminente la adresa mediului. Dacă s-au produs deja pagube, operatorii sunt obligați să adopte măsurile adecvate pentru remedierea acestora și să suporte cheltuielile aferente. Domeniul de aplicare al Directivei a fost extins pentru a include gestionarea deșeurilor extractive, funcționarea siturilor geologice de stocare și siguranța activităților petroliere și gaziere offshore.

• În 2001, UE a introdus Strategia sa de dezvoltare durabilă (SDD), venind astfel în completarea Strategiei de la Lisabona adoptate anterior pentru promovarea creșterii și a locurilor de muncă cu o dimensiune de mediu. Reînnoită în 2006 pentru a combina dimensiunea internă a dezvoltării durabile cu cea internațională, SDD revizuită a UE încearcă să îmbunătățească în mod constant calitatea vieții prin promovarea prosperității, a protecției mediului și a coeziunii sociale. În conformitate cu aceste obiective, Strategia Europa 2020 pentru creșterea economică vizează „o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”. Sub egida acestei strategii, inițiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pregătește terenul pentru o creștere durabilă și sprijină trecerea la o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii scăzute de carbon. În plus, în 2011, UE s-a angajat ca, până în 2020, să combată declinul biodiversității și degradarea serviciilor ecosistemice (Strategia UE în domeniul biodiversității).

SCHIMBARILE CLIMATICE. POLITICI PUBLICE PENTRU PREVENIREA ACESTORA.

• Acordul de la Paris, adoptat cu ocazia celei de-a 21-a Conferințe a părților (COP 21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) – DECEMBRIE 2015.

• Cadrul privind clima si energia pentru 2030.

• Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) –  prima și, deocamdată, cea mai mare piață internațională a carbonului și este un instrument esențial de politică al UE pentru combaterea schimbărilor climatice. Acesta se bazează pe principiul „plafonării și comercializării”: se stabilește un „plafon” pentru volumul total de emisii de gaze cu efect de seră care pot fi produse de cele peste 11 000 de instalații (uzine, centrale electrice etc.) incluse în sistem.

• Regulamentul privind partajarea eforturilor (ESR)- prevede obiectivele de reducere anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru fiecare stat membr, din sectoarele care nu fac obiectul sistemului ETS, si anume transportul rutier, deșeurile, agricultura și construcțiile.

• Directiva privind energia din surse regenerabile – urmareste sa asigure ca, până în 2030, energia din surse regenerabile, cum ar fi biomasa, hidroenergia, energia eoliană și solară, va reprezenta cel puțin 32 % din consumul total de energie al UE pentru producerea de energie electrică, transport, încălzire și răcire.
• Directiva privind eficiența energetică revizuită stabilește un obiectiv de eficiență energetică de 32,5 % pentru UE până în 2030, cu o clauză de revizuire în sens crescător până în 2023.

• Regulamentul privind guvernanța – implementează un proces de guvernanță transparent pentru a urmări progresele înregistrate în atingerea obiectivelor uniunii energetice a UE și ale acțiunilor climatice, ce cuprind norme de monitorizare și de raportare.

• Pactul ecologic european - un pachet ambițios de măsuri menite să permită cetățenilor și întreprinderilor din Uniunea Europeană să beneficieze de tranziția ecologică durabilă.

Comments