ECONOMIA VERDE
Conceptul de economie verde desemnează o realitate deosebit de complexă, un ansamblu de activităţi care se regăsesc în toate sectoarele economice şi care au ca trăsătură comună raportarea directă la mediu în efortul de a proteja calitatea şi a stopa degradarea acestuia, de a conserva sau restabili echilibrele naturale, de a economisi resursele neregenerabile, inclusiv prin identificarea şi promovarea de soluţii alternative.
La modul simplu şi ideal, economia verde este un ansamblu de activităţi care nu produc poluare, nu produc deşeuri sau au capacitatea de a le recicla pentru a le reintroduce în circuitul natural fără a destabiliza echilibrele ecosistemului, activităţi prin care se prelucrează şi se dezvoltă substanţa naturală fără a o altera cu elemente nocive pentru om sau pentru mediu şi se utilizează raţional resursele naturale fără a le afecta calitatea sau capacitatea de regenerare.
În realitate, o asemenea economie nu există. Omenirea nu poate renunţa imediat la sistemele clasice de producţie consumatoare de resurse neregenerabile, poluante, agresive în raport cu mediul natural. Acumulările şi perfecţionările aduse în timp sistemelor clasice de producţie nu pot fi părăsite până când nu vor fi înlocuite cu sisteme noi, care să asigure un grad similar de confort şi de eficienţă. Pe de altă parte, nu pentru toate materiile naturale din surse neregenerabile s-au găsit înlocuitori în cantităţi îndestulătoare şi de o calitate comparabilă. Nici tehnologiile pentru prelucrarea noilor tipuri de resurse nu sunt bine puse la punct, fapt ce are influenţe majore asupra eficienţei economice şi, în ultimă instanţă, asupra motivării întreprinzătorilor pentru a le folosi.
Trebuie să se ia în considerare şi faptul că sunt numeroase situaţiile în care deteriorarea mediului natural are cauze naturale, fără legătură cu activitatea omului, dar care înrăutăţesc condiţiile de viaţă: inundaţii, cutremure, erupţii vulcanice, tornade, alunecări de teren etc. Activităţile de refacere a cadrului natural după calamităţi şi de prevenire a efectelor distructive ale acestora pot fi, de asemenea, încadrate în economia verde.
Rezultă că elemente ale economiei verzi au existat întotdeauna, în mod natural, în activitatea oamenilor. Conceptul de economie verde apare atunci când activităţile desfăşurate de om dobândesc o asemenea forţă încât devine concret riscul epuizării resurselor neregenerabile ale planetei şi al ireversibilităţii unor deteriorări ale mediului şi echilibrelor naturale.
Soluţia pentru evitarea sau atenuarea acestor riscuri o constituie consolidarea şi dezvoltarea economiei verzi. Acest lucru nu se poate realiza pe termen scurt. Este necesară o perioadă îndelungată de tranziţie în care să fie rezolvate problemele multiple şi complexe pe care le implică un asemenea proces. La reuşita tranziţiei şi la scurtarea duratei acesteia trebuie să-şi aducă contribuţia cercetarea ştiinţifică, pentru a da soluţii problemelor tehnice, întreprinzătorii, motivaţi pentru a investi în noile sectoare ale activităţii economice, consumatorii de produse şi servicii care, prin opţiunile şi cererea lor, vor susţine creşterea şi proliferarea economiei verzi şi, nu în ultimul rând, guvernele care, conştientizând dimensiunile riscurilor şi necesitatea de a acţiona pentru evitarea sau diminuarea consecinţelor acestora, vor acţiona, cu mijloacele de care dispun, pentru încurajarea şi sprijinirea tuturor activităţilor care alcătuiesc economia verde.
Economia verde nu este un sector de activitate omogen şi distinct, ci se regăseşte în toate sectoarele, ca o componentă care se dezvoltă, se diversifică şi a cărei pondere creşte pe măsură ce sunt identificate soluţii şi posibilităţi de a acţiona pentru protejarea mediului, pentru combaterea poluării şi pentru înlocuirea unor substanţe care provin din resurse neregenerabile. Dezvoltarea economiei verzi a devenit vizibilă, se poate observa o tendinţă de „înverzire”, în ritmuri diferite, a unor domenii vaste de activitate.
Politicile şi programele diferite de promovare a economiei verzi au, în final, obiective comune care decurg din perceperea riscurilor globale majore de alterare a mediului, care pun în pericol atât existenţa unor forme de viaţă pe pământ, cât şi a riscurilor legate de epuizarea resurselor neregenerabile. Luând în considerare aceste riscuri, în toate ţările au apărut şi s-au dezvoltat, în proporţii diferite, activităţi specifice care au ca ţel prezervarea biodiversităţii, reducerea emisiei gazelor cu efect de seră, producerea de energie regenerabilă şi nepoluantă etc.
Indiferent care sunt obiectivele imediate şi de perspectivă ale politicilor şi acţiunilor care generează economia verde, un fapt esenţial este acela că acest tip de economie interferează şi se intercondiţionează cu sectoarele economice clasice. Economia verde se naşte şi se dezvoltă în sânul sectoarelor clasice şi, chiar şi atunci când se afirmă ca activitate distinctă, păstrează un grad de dependenţă de produsele şi serviciile acestor sectoare.
Be the first to comment.