S.T.E.P ROMANIA

Protectia si gospodarirea apelor. Poluarea atmosferica si fonica.   Utilizarea eficienta a resurselor si economia circulara. – partea 2 -

Protectia si gospodarirea apelor. Poluarea atmosferica si fonica. Utilizarea eficienta a resurselor si economia circulara. – partea 2 -

By on August 28, 2020

Apa este esențială pentru viața oamenilor, a animalelor și a plantelor și pentru economie. Protecția și gospodărirea apelor depășește frontierele naționale. Directiva-cadru a UE privind apa (DCA) stabilește un cadru juridic pentru protejarea și restabilirea purității apelor din UE și pentru a asigura utilizarea sa sustenabilă pe termen lung.

Directiva-cadru privind apa (DCA) și directive specifice conexe privind apa

Directiva-cadru a UE privind apa stabilește un cadru pentru protecția apelor interioare de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor de coastă și a apelor subterane. DCA este sprijinită de directive mai specifice, și anume Directiva privind apele subterane, Directiva privind apa potabilă și Directiva privind apa pentru scăldat, Directiva privind nitrații, Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale, Directiva privind standardele de calitate a mediului și Directiva privind inundațiile.

Politica marină și de coastă a UE

Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” este pilonul de mediu al politicii maritime integrate (PMI) a UE, instituită cu scopul de a consolida dezvoltarea sustenabilă a economiei sale maritime, protejând totodată mediul său marin.

Acordurile internaționale privind apele regionale

Protecția apelor marine în Europa este guvernată de patru structuri de cooperare internaționale dintre statele membre și țările vecine cu care au ape comune: Convenția OSPAR din 1992 pentru Atlanticul de Nord-Est; Convenția de la Helsinki (HELCOM) din 1992 privind zona Mării Baltice; Convenția de la Barcelona (UNEP-MAP) din 1995 pentru Mediterana și Convenția de la București din 1992 privind Marea Neagră. Râurile din UE sunt protejate conform Convenției pentru protecția Dunării din 1996 și Convenției pentru protecția Rinului din 2009.

Poluarea atmosferică și zgomotul excesiv dăunează sănătății noastre și mediului înconjurător. Poluarea atmosferică provine în principal din industrie, transport, producția de energie și agricultură. Directiva privind zgomotul ambiental contribuie la identificarea nivelurilor de zgomot în UE și la adoptarea măsurilor necesare pentru reducerea lor la niveluri acceptabile.

Calitatea aerului înconjurător

Directiva 2008/50/CE privind calitatea aerului înconjurător vizează să reducă poluarea atmosferică la niveluri care să minimizeze efectele nocive asupra sănătății umane și a mediului înconjurător. La sfârșitul anului 2013, Comisia Europeană a lansat programul Aer curat pentru Europa, în vederea îndeplinirii a două obiective principale: asigurarea respectării legislației actuale până în 2020 și noi obiective privind calitatea aerului pentru perioada până în 2030.

Transportul rutier

Au fost adoptate mai multe directive în vederea limitării poluării cauzate de transport, prin stabilirea unor norme de emisii pentru diferite categorii de vehicule, cum ar fi autoturismele, vehiculele utilitare ușoare, autobuzele, camioanele și motocicletele, precum și prin reglementarea calității combustibilului. Actualele standarde de emisie Euro 5 și Euro 6 pentru autoturisme și furgonete ușoare stabilesc limitele de emisii pentru o serie de poluanți atmosferici, în special pentru oxizii de azot și particulele în suspensie.

Emisiile din industrie

Directiva privind emisiile industriale (DEI) vizează activitățile industriale foarte poluante care sunt responsabile de o parte semnificativă a poluării în Europa.

Poluarea sonora

Directiva-cadru privind zgomotul ambiental urmărește reducerea expunerii la zgomotul ambiental prin armonizarea indicatorilor de zgomot și a metodelor de evaluare a acestuia, colectând informații legate de expunerea la zgomot sub forma unor „hărți de zgomot” și punând aceste informații la dispoziția publicului. În contextul Directivei privind interoperabilitatea sistemului feroviar, o specificație tehnică de interoperabilitate (STI) privind zgomotul stabilește nivelurile maxime de zgomot care pot fi produse de vehiculele feroviare noi (convenționale).

Modelele anterioare și cele actuale de utilizare a resurselor au condus la niveluri ridicate de poluare, la degradarea mediului și la epuizarea resurselor naturale. Politica UE în materie de deșeuri are o lungă istorie și s-a concentrat în mod tradițional pe gestionarea mai sustenabilă din punctul de vedere al mediului a deșeurilor.

Noul pachet privind economia circulară

În decembrie 2015, Comisia a prezentat un plan de acțiune privind economia circulară și patru propuneri legislative de modificare a următoarelor acte juridice: (a) Directiva-cadru privind deșeurile, (b) Directiva privind depozitele de deșeuri, (c) Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje și (d) Directiva privind vehiculele scoase din uz, Directiva privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE).

Adoptate în mai 2018 în urma negocierilor interinstituționale dintre Parlament și Consiliu, cele patru directive [(UE) 2018/849, (UE) 2018/850, (UE) 2018/851 și (UE) 2018/852] includeau următoarele elemente principale:

  • un obiectiv comun la nivelul UE de reciclare a 65 % din deșeurile municipale până în 2035 (55 % până în 2025 și 60 % până în 2030);
  • un obiectiv comun la nivelul UE de reciclare a 70 % din deșeurile de ambalaje până în 2030;
  • un obiectiv obligatoriu de reducere a depozitării deșeurilor până la maximum 10 % din deșeurile municipale până în 2035;
  • interdicție de depozitare a deșeurilor colectate separat, prin care se impune colectarea separată a deșeurilor biologice până în 2023 și a textilelor și a deșeurilor periculoase din gospodării până în 2025;
  • promovarea unor instrumente economice de descurajare a depozitării deșeurilor;
  • definiții simplificate și îmbunătățite și metode armonizate de calculare a ratelor de reciclare la nivelul UE;
  • măsuri concrete de promovare a reutilizării și de stimulare a simbiozei industriale – transformarea unui subprodus al unei industrii în materie primă pentru o altă industrie;
  • scheme obligatorii de răspundere extinsă a producătorilor pentru ca aceștia să introducă pe piață produse mai ecologice și să sprijine sistemele de valorificare și de reciclare (pentru ambalaje, baterii, echipamente electrice și electronice și vehicule scoase din uz, de exemplu).

 

Posted in: Uncategorized

Comments

Be the first to comment.

Leave a Reply

*



You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>